UN OM PE NISTE SCARI

Muzica: MIRCEA VINTILA
Text: ADRIAN PAUNESCU

În lumea plina de urmari, eu sînt un om pe niste scari.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost si-n sus si-n jos si unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
Eu sunt un om pe niste scari, si-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niste scari, si-un câine bulucind prin garduri.

Daca de mai multe ori, caci ce pot fi aceste garduri,
Decât cazute foste scari, decât cazute foste garduri.
Decât cazute foste scari, decât cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine! nu înteleg ce-aveti cu mine,
Stiu, scarile ne sînt comune, dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însusi poate spune ca am ambitii foarte mici.
Portarul însusi poate spune ca am ambitii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasa, de ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini.
Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini.

Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, si mârâind în joase salturi, eu sînt un om pe niste scari.
Si mârâind în joase salturi, eu sînt un om pe niste scari.

Si daca vreti sa fiu-n balada, si fiindca eu nu am o stea,
Accept, râvnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea.
Accept, râvnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea.

Si-acuma, va implor, zâmbiti, în lumea plina de urmari,
Voi care fard si ciori prasiti, întunecati si spalaciti, lasati-ma sa fiu pe scari.
Întunecati si spalaciti, lasati-ma sa fiu pe scari.

Cuibul