Arhimede si soldatul

Radu Stanca



Sa nu te-atingi de cercurile mele,
Ostas viclean, si nici sa nu te-nsele
Asemanarea lor cu arcul tau.
Sunt simple jucarii si nu fac rau.

Nu te uita prostit cu ochiul acru.
In rotunjirea lor sta actul sacru
Care-mplineste sanul, mingea, vasul
Si-aceasta nu-i o lance, ci compasul.

Apropie-te, mai bine, cu sfiala:
In rotujimea lor nu e greseala
Si chiar daca le vezi intinse-n zgura
Esenta lor e tot idee pura.


Daca arunci o piatra-n lac se isca,
Le vezi starnind un salt de odalisca,
In fumuri moi se leagana agale,
Pe scoici si melci desfasura spirale,


Cerescul cerb le poarta sus in coarne,
Sunt ochiul lui atent, cand el adoarme.
In forma lor, tot cosmosul incape.
Priveste-le, nebunule, de-aproape.


Zadarnic te-nvartesti pe langa poarta:
Cat timp problema mea ramane moarta,
Cat ma framant sa-i aflu dezlegarea,
Nu-ti parasesc, fii sigur, inchisoarea.


Caci, sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Inconjurat de cercurile mele,
Fie ca dorm pe prund sau blani de biber,
Cat timp le am pe ele, eu sunt liber!

Poezele, poezele